despre Eroi şi Război

Nu ştiu dacă au fost eroi cei care au murit în '92.

Ştiu doar că voluntarii şi poliţiştii care mergeau la război, ajungeau acolo fără arme. Armele erau transportate separat, iar până ajungeau la destinaţie unii soldaţi erau deja morţi.

Ştiu doar că oamenii care au ajuns să lupte în Transnistria, credeau în idealuri dar nu aveau pregătire militară. Unii erau conştienţi că s-ar putea să rămână pe câmpul de luptă, dar considerau că aceasta este datoria lor de cetăţeni.

Ştiu că în urma războiului au rămas oameni cu sechele şi probleme grave de sănătate, oameni pe care societatea i-a uitat.

Ştiu că câţiva şmecheri au creat asociaţii de veterani, care nu au apărat interesele celor ce au luptat în războiul de pe Nistru. Asociaţii care de cele mai dese ori au avut scopul de a aduna capital politic pentru diverse partide.

Ştiu că au existat persoane ce şi-au petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă după gratii, fiind supuşi zilnic torturii fizice şi psihice.

Ştiu că în cărţile de istorie aşa şi nu este scris foarte clar... de ce a fost necesar un război în transnistria, cine a luptat şi ce au făcut autorităţile de la Chişinău pentru a-şi proteja cetăţenii.

Ştiu că nici astăzi nu avem o soluţie viabilă pentru rezolvarea conflictului transnistrean, iar la 19 ani de la izbucnirea războiului, în Transnistria creşte o generaţie de tineri care spun că "Транснистрия это отдельная государства".

Şi mai ştiu că nu trebuie să uităm niciodată ce sa întâmplat în regiunea transnistreană în 1992, să cinstim memoria celor care au luptat în războiul de pe Nistru şi să nu repetăm greşelile trecutului.